Blog

Suntem la jumătatea lui 2018. Au trecut deja câțiva ani de când operatorii de telefonie mobilă au trecut de la nelimitat în rețea la nelimitat național.

Scurt istoric al ofertelor cu minute naționale nelimitate în România

Primul operator de telefonie mobilă care a ”revoluționat” piața a fost Cosmote, care în 2006 a lansat oferta cu 2000 de minute în rețea cu 3 euro / lună la cartelă, ”furând” astfel o mulțime de clienți într-un timp relativ scurt de la competitorii săi: Orange și Connex, care la vremea respectivă abia dacă ofereau 200 de minute în rețea  la prețuri mult mai mari și cu o mulțime de restricții / steluțe.

Deși în 2006 nu exista serviciul de portabilitate, pentru a permite clienților să își păstreze numărul de telefon la schimbarea operatorului, Cosmote, a reușit în doar două săptămâni să atragă circa 200.000 de clienți, rețeaua nefiind pregătită pentru un număr atât de mare de clienți într-un interval atât de scurt.

Această mișcare a celor de la Cosmote, a dat startul

6 ani mai târziu, în 2012, tot Cosmote  este operatorul ce introduce pentru prima oară în România abonamentul cu minute naționale nelimitate, la prețul de 31 euro / lună (TVA inclus).

În aprilie 2013, Vodafone introduce abonamentele RED, ca răspuns la oferta Cosmote No Limit, urmat în iunie, de Orange cu abonamentele Tigru.

În 2014, Digi.Mobil, lansează abonamentul Optim Nelimitat cu minute nelimitate național și internațional cu preț începând de la 5 euro / lună.

Ascensiunea și declinul telefoniei fixe în România

După 2003, odată cu pierderea monopolului Romtelecom, piața telefoniei fixe ”a înflorit” pentru câțiva ani.

Operatori ca Astral/UPC, PCNet, Suntel sau RDS sunt doar câțiva din operatorii care au lansat la scurt timp servicii de telefonie fixă folosindu-se de infrastructura rețelei  Romtelecom.

Ei au lansat cartele valorice pe spatele cărora se afla un număr de tip TelVerde și un cod răzuibil.

Clientul trebuia să sune la acel număr, să introducă codul secret (care îi dădea acces în centrala operatorului de la care a achiziționat cartela), după care putea să apeleze numărul internațional dorit.

La început, atenția operatorilor ”alternativi” era orientată către convorbirile internaționale, ce erau cu până la 80% mai ieftine decât la operatorul tradițional.

Ulterior, pe măsură ce o parte din acești operatori și-au construit propria infrastructură de telefonie fixă independentă de Romtelecom, atenția a fost mutată către, mai puțin profitabile, convorbiri interurbane.

În prezent sunt circa 236 de operatori de telefonie fixă în România, conform datelor ANCOM, printre care se numără și operatorii de telefonie mobilă Orange și Vodafone.

Cei doi operatori de telefonie mobilă ofereau inițial servicii de telefonie fixă folosindu-se de infrastructura proprie GSM, inspirându-se din modelul de business al celor de la Zapp, ce lansaseră serviciul Zapp FixTel.

Ulterior, pe 16 februarie 2016, Orange semnează un parteneriat cu Telekom pentru a avea acces la infrastructura de fibră optică a Telekom, iar 2 ani mai târziu, Vodafone cumpără mai multe filiale UPC din Europa, printre care și cea din România, apoi la mai puțin de o lună semnează și un parteneriat cu Telekom astfel încât să poată lansa cât mai repede servicii fixe pe infrastructura de fibră optică.

Cine mai folosește serviciul de telefonie fixă în 2018?

Conform datelor ANCOM publicate luna trecută, în 2017 erau:

• 3,9 milioane de linii de telefonie fixă – în scădere cu 5%
• 3,4 milioane de abonați – în scădere cu 6%
• un trafic total de voce de 2,7 miliarde de minute – în scădere cu 16%

Acest lucru este cauzat în mare parte de ofertele tot mai avantajoase ale operatorilor de telefonie mobilă, care a determinat o renunțare masivă la serviciile de telefonie fixă în special în mediul urban.

În prezent majoritatea clienților de telefonie fixă din mediul urban este alcătuit din companii, instituții și cabinete medicale, în timp ce în mediul rural este în continuare folosit în mare parte de bunici.