Pentru această vacanță, pe lângă banii de pe card, am luat și o rezervă cash (o bancnotă de 500 de euro).
Prima dată am vrut să o folosesc la alimentarea de la OMV-ul din Austria, însă după cum era de așteptat, fiind suma foarte mare, nu a vrut să o primească și mi-a spus clar că doar într-o bancă îmi poate fi schimbată bancnota.
Ajuns în Antwerp, am căutat a doua zi o bancă unde să pot schimba cei 500 de euro. Învârtindu-mă prin oraș am dat de o sucursală ING. Dau să intru, când sunt oprit la intrare și sunt întrebat dacă am programare…
Se pare că un alt lucru care trebuie știut despre Belgia este faptul că băncile nu lucrează cu publicul decât pe baza programărilor telefonice sau pe mail.
În primă fază nu mi-a venit să cred. Am zis că ING sunt ”speciali” și în Belgia, nu doar în România și am zis să încerc și la altă bancă.
După câțiva pași stânga-dreapta, am văzut o sucursală a Deutsche Bank, am zis că poate ăștia sunt mai normali. Traversez și când mă apropii văd câteva birouri cu calculatoare, însă vorba aceea: ”nici țipenie de om”.
Părea efectiv abandonat cumva, deși nu era vreun anunț în geam, dau să întind mâna către clanță și văd că se deschide automat (probabil au rămas cu sechele din pandemie). Intru mă uit în jur văd un televizor mare pe peretele lateral pe nu știu ce post de-al lor.
Am stat vreun minut, m-am uitat în jur, mă simțeam ca într-o casă abandonată și bântuită din filmele americane, după care vine cineva din spate și mă întreabă… ați ghicit! dacă am programare…
Moment în care mi-am zis: OK! astea sunt regulile lor! Și i-am răspuns: Nu! nu am programare! Vreau doar să schimb o bancnotă de 500 în bancnote mai mici.
Omul, având o reacție…de parcă l-aș fi acuzat de ceva, mi-a răspuns: noi nu ne ocupăm cu așa ceva!
nu ne ocupăm cu așa ceva! – bancă să nu te ocupi cu bani.. să nu poți schimba o bancnotă… Ferească Dumnezeu!
Ce era să mai zic? am plecat și am întrebat la cazare unde aș putea să schimb niște bani, pentru că aparent la bancă nu se poate.
Mi-au zis să încerc la o casă de schimb valutar. Prima ”entitate” care se ocupă cu ceva oarecum în direcția asta, pe care am întâlnit-o în cale, a fost o sucursală Money Gram, am găsit o doamnă la un ghișeu căruia i-am spus ce vreau.
A zis că în mod normal nu fac așa ceva, dar face o excepție. M-a întrebat în ce bancnote să îmi schimbe, apoi… surpriză… m-a întrebat dacă sunt român.