Într-una din multele zile state în Lecce, ne-am hotărât să vizităm un alt oraș. În mod normal pentru a ajunge în Gallipoli poți lua:
- trenul
- autobuzul
- mașină închiriată
Cum autobuzele erau anulate de câteva luni, lucru pe care l-am aflat în urma unei discuții cu niște reprezentanți ai companiei de transport, ale căror numere de WhatsApp erau disponibile în stația de autobuz și cum închirierea unei mașini era exclusă, am ales să mergem a doua zi cu trenul.
Biletul de tren l-am cumpărat online de pe site-ul TrenItalia. Din păcate informațiile de pe site nu prea erau actualizate și ultima stație de tren care ducea chiar în centrul vechi nu apărea. Așa că am luat bilet până în stația anterioară, Gallipoli via Agrigento.
Am încercat să obțin câteva informații (în italiană) de la puținii oameni din tren, însă cum nimeni nu știa exact ce și cum, am fost singurii turiști care au coborât cu o stație înainte. Din fericire stația aceasta nu era prea departe de zona turistică.
Am luat la pas zona. Drumul către port, cam 1.5 kilometri, este pentru mașini. Sunt câteva porțiuni fără trotuar, așa că trebuie să fiți atenți la mașini.
Ca activități acolo, puteți vizita castelul, centrul vechi, biserica, plaja și străduțele.
Masa aici o poți lua abia după ora 16, până atunci doar aperitive și sandwichuri. La cârciumi plătești taxa de terasă plus bacșiș.
La întoarcere, am căutat stația cea mai apropiată de zona turistică. Însă trebuie neapărat să știți italiană aici, pentru că nu aveți nicio șansă să obțineți informații în altă limbă. Când am ajuns în gară, era prea târziu să luăm bilet de pe site, plus că nu funcționa logarea pe site. La tonomatul de bilete era coadă, iar până am ajuns să luăm bilet nu a mai funcționat nici ăla.
Din fericire, era un controlor lângă noi care a văzut că am încercat să luăm biletele și ne-a lăsat să urcăm în tren și să luăm bilete de la el fără suprataxă.