Cum a primit Microsoft contractul pentru sistemul IBM PC-DOS?

Motivul principal pentru care Microsoft a ajuns unde este astăzi este datorită celei mai bune tranzacții făcute în idustria PC-urilor cu gigantul IBM.

Probabil cel mai controversat aspect al producătorului de calculatoare IBM este modul în care Microsoft a pus mâna pe sistemul lor de operare. Sistemul de operare MS-DOS de la Microsoft a devenit ulterior un standard, pregătind astfel terenul pentru ca Microsoft să devină una dintre cele mai mari firme IT din lume.

Sunt multe informații contradictorii legate de detaliile din spatele acestei tranzacții. Dar pare să fie un caz în care Bill Gates și compania sa au profitat de o oportunitate la momentul potrivit, pe care apoi au implementat-o cu succes.

La începutul erei PC-urilor, Microsoft s-a promovat ca fiind cel mai mare producător de limbaje de programare, cu o variantă proprie a limbajului de programare BASIC, ce a devenit standardul pentru majoritatea calculatoarelor din ziua de azi.

Între timp, Digital Research Inc. (DRI) a devenit producătorul principal de sisteme de operare CP/M (Control Program for Microcomputers). Acesta era conceput pentru procesoarele Intel 8080 (și ulterior a fost utilizat pentru Zilog Z80) pe calculatoare precum: Osborne 1, Kaypro II, și chiar Apple II, ce foloseau un Z80 „Softcard” de la Microsoft. În iulie 1980, înainte ca divizia de business IBM PC cunoscut ca Project Chess să fie aprobat, IBM a trimis o echipă condusă de Jack Sams, ce ulterior a devenit directorul de dezvoltare software, să se întâlnească cu cei de la Microsoft pentru a discuta despre piața de PC-uri. Discuțiile aufost la modul general, cei de la IBM neoferind prea multe detalii.

După ce proiectul a fost aprobat pe 21 august 1980, Sams și colegii săi s-au întors la Microsoft pentru a discuta despre licențierea limbajelor de programare Microsoft pentru IBM PC, incluzând BASIC, dar și COBOL, FORTRAN și Pascal. Microsoft mai lucrase la limbaje de programare pentru arhitectura procesorului 8088 și pentru alte companii, așa că părea o decizie corectă.

Informațiile contradictorii

Hard Drive Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire
Hard Drive Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire

În aproape fiecare relatare a întâlnirii, IBM a întrebat Microsoft despre sistemul de operare, iar Bill Gates a menționat Digital Research, și chiar să contacteze telefonic pe fondatorul DRI Gary Kildall pentru a aranja o întâlnire ziua următoare. Există multe informații contradictorii despre ceea ce s-a întâmplat atunci când cei de la IBM s-au întâlnit cu cei de la DRI. Gates este citat în cartea Fire in the Valley: The Making of The Personal Computer a lui Paul Freiberger și a lui Michael Swain spunând că „Gary was out flying” în acea zi, dar Kildall întotdeauna a negat implicarea, spunând autorilor cărții Hard Drive: Bill Gates and the Making of the Microsoft Empire că a zburat în interes de serviciu către Bay Area.

IBM împreună cu avocații săi s-au întâlnit cu soția lui Kildall, Dorothy McEwen, și au prezentat un contract de confidențialitate celor de la DRI, pentru doar una dintre părți, contract ce nu a fost semnat de către companie.Ulterior Sams a declarat în cartea Hard Drive că cei de la IBM nu au reușit să îl convingă pe Kildall să cheltuiască bani pentru dezvoltarea versiunii pe 16 biți a CP/M la termenul stabilit de către IBM. Oricare a fost motivul este clar că IBM a plecat de la Digital Research fără să ajungă la un acord cu privire la sistemul de operare.

În aceeași lună IBM a comunicat această problemă celor de la Microsoft, iar Gates, Paul Allen și Kay Nishi au făcut o ședință pentru a lua o decizie cu privire la sistemul de operare. Allen știa o alternativă: Tim Paterson de la Seattle Computer Products (SCP) construise recent un prototip de calculator bazat pe procesorul 8086, și în timp ce aștepta ca CP/M să fie portat pe 8086, a creat un sistem de operare rudimentar pe 16 biți pentru el. Paterson îl numea QDOS de la Quick and Dirty Operating System și conform lui Allen, totul încăpea pe 6K. Ulterior avea să fie redenumit în 86-DOS, iar uneori se va face referire la el ca SCP-DOS.

Conform mai multor surse, Nishi era cel mai mult în favoarea ideii ca Microsoft să intre pe piața sistemelor de operare. Allen a spus în autobiografia sa Idea Man că Gates nu era atât de entuziasmat. Allen la chemat pe Rod Brock, proprietarul Seattle Computer Products și a plătit pentru licența QDOS suma de $10,000 plus $15,000 pentru fiecare companie care primise licență pentru acest program.

În Big Blues: The Unmaking of IBM, Sams este citat cum că i-ar fi spus Gates despre QDOS și că l-ar fi oferit celor de la IBM.

„Întrebarea era: Vrei să îl cumperi sau vrei să îl cumpăr eu?”

a spus Sams

Pentru că IBM decisese dejă că vor folosi o arhitectură open-source, compania dorea ca Microsoft să cumpere QDOS.

”Dacă am fi cumpărat noi programul, l-am fi stricat.”

a adăugat Sams

Gates, Steve Ballmer și Bob O’Rear de la Microsoft s-au întțlnit cu cei de la IBM în Boca Raton și au convenit ca Microsoft să coordoneze procesul de dezvoltare al sistemului de operare pentru PC. Conform lui Allen, în contractul semnat în luna noiembrie, IBM a fost de acord ca Microsoft să plătească suma totală de $430,000, incluzând suma de $45,000 pentru ce avea să se numească DOS, $310,000 pentru numeroase limbaje de programare pe 16 biți și $75,000 pentru ”adoptare, testare și consultare”.

Ceea ce trebuie menționat este că IBM se aștepta ca Microsoft să ceară mai mulți bani de la început sau măcar pentru fiecare copie. În schimb, Microsoft dorea să vândă DOS către alte companii. Într-adevăr, aceștia aveau să realizeze în curând faptul că sub noul nume MS-DOS, noul sistem de operare avea să joace un rol crucial în succesul Microsoft. În mai 1981, Paterson a plecat din SCP și s-a alăturat celor de la Microsoft. Pe 27 iulie 1981, Allen și Brock au semnat un contract prin care au vândut DOS către Microsoft pentru suma de $50,000 plus termeni favorabili pentru actualizări și limbaje de programare.

Conform Big Blues, Don Estridge, ce coordona proiectul IBM PC a spus că unul dintre motivele pentru care au ales Microsoft a fost limbajul de programare Microsoft BASIC avea sute de mii de utilizatori, în timp ce limbajul de programare BASIC al IBM, deși foarte bun, avea doar câțiva utilizatori. Conform Fire in the Valley, acesta i-ar fi spus lui Gates că atunci când CEO-ul IBM John Opel a auzit că Microsoft urmează să primească contractul, acesta ar fi spus: „Oh, is that Mary Gates’ boy’s company?” Opel și mama lui Bill Gates au fost în consiliul național al United Way.

Gary Kildall in 1977
Gary Kildall in 1977

Controversele legate de DOS și CP/M au continuat. Ani de-a rândul Kildall și DRI au afirmat că QDOS-ul lui Paterson a copiat CP/M. Pe vremea aceea, softul nu putea fi patentat, deși putea avea drepturi de autor. În Big Blues, Kildall afirma hotărât că o bună parte din QDOS a fost furat.

„Întrebați-l pe Bill [Gates] de ce codul funcției 6 [în QDOS și mai târziu în MS-DOS] se termină cu semnul dolarului. Nimeni din lume nu știe în afară de mine.”

Dar Tim Paterson a negat întotdeauna asta.

„La vremea respectivă i-am spus [lui Kildall] că eu nucopiez nimic. Am luat doar documentația printată de la acesta și am făcut ceva care să facă același lucru. Aceasta nu este sub nicio formă o încălcare adrepturilor de autor. Făcând o rețetă dintr-o carte de bucate, nu încalcă drepturile de autor asupra rețetei.”

a spus Paterson în Hard Drive

Paterson a spus că scopul era de a face ca dezvoltatorilor de programe să le fie foarte ușor să își porteze programele de pe arhitectura 8080 pe noul sistem de operare, așa că a folosit manualul celor de la Intel pentru a converti instrucțiunile de pe 8080 pe 8086.Apoi a luat manualul CP/M și pentru fiecare funcție a scris corespondentul ei pentru 8086.

„Odată ce am convertit aceste programe, sistemul meu de operare lua funcțiile CP/M și le transforma astfel încât să obțină aceleași rezultate. Pentru asta nu era nevoie să ai CP/M. A fost nevoie doar de manual și de scrierea sistemului meu de operare. Asta este exact ceea ce am făcut. Nu m-am uitat niciodată la codul scris de Kildall, doar la manualul său.”

a spus Paterson

Big Blues spune că Kildall a luat în considerare să dea în judecată IBM și Microsoft pentru DOS, dar IBM a aplanat situția oferindu-se să facă o variantă pe 16 biți a CP/M disponibilă și pentru PC. Astfel când a fost lansat IBM PC, acesta putea rula 3 sisteme de operare: DOS, CP/M și UCSD P-system. Dar CP/M avea un preț de $240 fașă de $40 pentru DOS, așa că IBM era înclinat să folosească DOS.

Grație acordului de non-exclusivitate, Microsoft avea dreptul să vândă sistemul de operare DOS și pentru alte calculatore și asta a creat premisa ca Microsoft să domine piața de sisteme de operare pentru PC în deceniile ce au urmat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *