Înainte ca sistemul de operare Android să dețină cea mai mare cotă de piață pe smartphone-uri, Symbian OS era cel mai bun sistem de operare pentru dispozitivele mobile. Platforma a fost populară până în 2010, când sistemul de operare de la Google a început să producă bani. În cele din urmă dezvoltarea platformei Symbian a fost sitată la mijlocul lui 2014.
Cum a apărut Symbian OS?
Totul a început cu un sistem de operare cunoscut ca EPOC, creat în anii 1980 de către o companie din Marea Britanie numită Psion. În anul 1998, companiile Sony Ericsson, Nokia și Motorola și-au unit forțele pentru a crea Symbian Ltd. Din acel moment, EPOC a devenit Symbian OS. Sistemul de operare a fost creat să funcționeze pe procesoarele ARM, pentru ”a da viață” celor mai performante smartphone-uri de la acea vreme.
Samsung și LG s-au alăturat ulterior acestui proiect, iar în anul 2000, Ericsson R380 a devenit primul dispozitiv mobil din lume cu Symbian OS. Sistemul de operare s-a bucurat de un real succes, până când s-a lovit de mai multe provocări, ce treptat i-au adus eșecul.
În anul 2010, când ceilalți membrii, printre care LG, Samsung și Sony Ericsson au adoptat alte sisteme de operare, Nokia a preluat conducerea Symbian Foundation și l-a făcut disponibil doar pentru organizațiile care plăteau licență. Nu a trecut mult până când cota de piață a început să scadă și cu o competiție tot mai mare din partea iOS și Android, soarta Symbian a fost pecetluită. Dificultatea în programare cauzată de fragmentarea masivă a contribuit la eșecul platformei.
În februarie 2011, după ce noul CEO al Nokia a anunțat parteneriatul cu Microsoft prin care Nokia dezvolta telefoane care să ruleze Windows, cota de piață a platformei Symbian a scăzut treptat. Dezvoltatorii de software au abandonat rapid ecosistemul.
Două luni mai târziu, compania nu a mai lucrat la codul sursă al Symbian și a scăzut numărul partenerilor la un grup mic din Japonia. În luna iunie a aceluiași an, Accenture, printr-un parteneriat cu Nokia au început externalizarea resurselor Symbian și a suportului pentru acesta.
În 2014, suportul, dezvoltarea și întreținerea platformei Symbian a fost sistată. Dezvoltatorii nu mai puteau crea și dezvolta aplicații pentru Symbian. Însă aplicațiile deja lansate încă sunt disponibile pentru descărcare.
Interfața grafică a Symbian OS
Interfața grafică a platformei Symbian a rămas mereu cea de la Series 60, ce ulterior a luat numele AVKON. Aceasta era optimizată pentru a fi folosită împreună cu o tastatură mini-QWERTY.
Programele ce rulau pe platforma Series 60 erau compatibile cu marea majoritate a versiunilor Symbian inclusiv cea de-a treia generație Symbian ce includea Qt framework. Acest framework a devenit cel mai utilizat instrument UI pentru dezvoltarea de noi aplicații.
Existau perspective bune pentru companie de a dezvolta Symbian ^4 și deși fusese lansată o versiune beta, Nokia a anulat lansarea versiunii finale. Dacă aceasta ar fi văzut lumina zilei, ar fi început o nouă eră pentru librăriile framework-ului GUI ce ar fi putut fi adaptate pentru ecranele cu touch.
Înainte ca platforma Symbian să fie abandonată prematur, Nokia a recomandat dezvoltatorilor să adopte Qt Quick cu QML pentru dezvoltarea interfețelor grafice intuitive și animate. Cele 2 reprezentau cele mai bune framework-uri pentru interfața grafică, cu cele mai bune rezultate, ce a permis dezvoltarea aplicației MeeGo și a platformei Symbian.
Variantele de interfețe grafice Symbian ale ecosistemului Symbian includ:
- Symbian Series 60, cunoscut și ca S60. A fost numit mai târziu Symbian versiunile 1, 2, și 3.
- Symbian Series 80 a fost disponibil pe telefoane precum Nokia 9300i.
- Symbian Series 90, ce avea suport atât pentru telefoanele cu butoane, cât și cele cu touch. Unul dintre cele mai populare telefoane ce a folosit această versiune a sistemului de operare a fost Nokia 7710.
- UIQ, ce a rulat în special pe dispozitivele Motorola și Sony Ericsson. Acestea aveau suport atât pentru touch cu stylus cât și pentru butoane, dar producția a fost oprită după ce Nokia a preluat controlul platformei. Atât Sony Ericsson cât și Motorola au personalizat Symbian OS cu iconițe intuitive ce arătau bine în modul portret, cu excepția tastaturii software. Un bun exemplu este Motorola M1000.
- Mobile Oriented Applications Platform (MOAP) dezvoltată peste Symbian OS a fost folosit în special în Asia pe Sony Ericson, Fujitsu, Mitsubishi și Sharp. Telefonul F-022 al celor de la Fujitsu, bazat pe Symbian, este un bun exemplu de telefon cu clapetă ce rula această platformă.
- OPP, succesorul MOAP a fost folosit doar în Japonia.
Problemele cu interfața grafică
În perioada în care dispozitivele cu Symbian au avut succes, tot ceea ce aveau de făcut Nokia și partenerii săi era să lanseze smartphone-uri de diverse dimensiuni și forme. De la telefoane cu clapă la telefoane clasice cu taste, creșterea era de neoprit, apoi a apărut iPhone în 2007 și Android în 2008.
Cele două ofereau cele mai bune platforme și au introdus pe piață unele dintre cele mai bune telefoane cu touchscreen ce au fost create vreodată. Nokia, compania ce în ultimii ani folosea Symbian, încerca cu disperare să ajungă la nivelul de neoprit al concurenței, astfel că pentru ca sistemul lor de operare să evolueze, au decis ca platforma să devină open source în 2008. Această mișcare a avut ca scop accelerarea creșterii cotei de piață și salvarea sistemului de operare ce rămăsese în urmă.
A ieșit și ceva bun din această încercare de a ajunge din urmă competiția: a fost creată o versiune de Symbian OS pentru dispozitive cu touchscreen. Realizarea acestei versiuni de Symbian a adus la un loc tehnologia de la Series 60, MOAP și UIQ pentru a crea un sistem touch unificat pentru noile smartphone-uri.
Cu noua versiune de sistem de operare, Symbian S60 versiunea 5, Nokia 5800 XpressMusic a devenit primul dispozitiv cu touch. Acesta a fost lansat în a doua parte a anului 2008. Cu toate astea, telefonul nu punea foarte mult accent pe touch, dar rula Symbian ^3 în 2010. Atunci deja era prea târziu pentru sistemul de operare. Vânzările se prăbușiseră deja.
Această a treia versiune a Symbian a inclus toate funcțiile pe care putea să le includă. Cu o interfață grafică rapidă, suport pentru widget-uri și ecrane multiple, includea multe alte funcții pe care rivalii săi le aveau, însă era prea târziu.
Nokia a mai avut o tentativă de a salva tehnologia Symbian. A lansat Symbian Anna, ce a fost urmată de o altă actualizare: Symbian Belle. Versiunea Anna a venit cu îmbunătățiri la introducerea textelor, creșterea vitezei de navigare, precum și noutăți în interfața grafică cum ar fi iconițele rotunjite.
Versiunea Belle a adus funcții suplimentare precum posibilitatea de a personaliza widget-urile. A venit, de asemenea, cu mai multe ecrane principale și un ecran de status ce putea fi tras în jos, asemănător celui de la Android. Această versiune suporta și Near Field Connectivity (NFC). Cu ajutorul meniului ce putea fi tras în jos utilizatoru putea avea acces la setări și notificații precum SMS-uri sau apeluri pierdute.
Dar din cauza faptului că Android deja avea aceste funcții, Nokia probabil că a obosit să rămână în urmă și în cele din urmă nu a mai făcut interfețe grafice noi pentru Symbian.
Problemele de marketing
Platforma Symbian a avut prima oară succes în Q1 din 2004, când au fost vândute 2.4 milioane de dispozitive, fiind dublu față de aceeași perioadă a anului anterior. Cele mai multe fiind vândute în Japonia.
În Q3 din 2004 erau livrate un număr total de 3.7 milioane de dispozitive. Înregistrându-se astfel o creștere de 201% față de anul 2003. Cota de piață a crescut astfel de la 30.5% la 50.2%. Din nefericire, acest lucru nu s-a îmtâmplat și în SUA. Popularitatea era mai scăzută și cota de piață era de doar 6% în Q3 din 2004. Fiind astfel cu mult în urma sistemelor Palm OS și Windows Mobile care se bucurau de o cotă de piață de 43%, respectiv 25%.
Cu toate astea, în 2006m platforma Symbian s-a bucurat de o creștere semnificativă ce i-a permis să atingă la nivel global o cotă de piață de 73%. A urmat o scădere a cotei de până la 22,1% conform datelor financiare din Q2 2011.
Apariția altor platforme precum iOS și Android au contribuit la scăderea cotei de piață a platformei Symbian. Ironia este că în această perioadă numărul de telefoane cu sistem de operare Symbian vândute a fost în creștere. Cota de piață a sistemului de operare a scăzut la 47,2% în 2009, de la 52,4% cât era în 2008. Cu toate acestea, livrările au crescut cu 4,8%, de la 74,9 milioane la 78,5 milioane de unități.
Vânzările au continuat să crească de-alungul anilor și în 2010, statisticile arătau că Symbian era lider cu un volum de livrări de 47,2%, urmat de RIM cu 20,8%, Apple cu 15,1%, Microsoft cu 8,8% și Android cu 4,7%
La sfârșitul lui Q2 2010 estimările arătau un număr de 385 de milioane de dispozitive Symbian vândute. În perioada 2009 și 2010 mulți producători precum: Sony Ericson, Motorola, Samsung și LG au renunțat la platforma Symbian și au adoptat alte sisteme de operare.
În Q2 2012, cota de piață a platformei Symbian a atins minimul istoric de 4.4%. Moartea platformei era iminentă, și Nokia fiind singurul producător care mai folosea această platformă, o redresare nu era deloc ușoară.
Au existat mai multe motive pentru care cota de piață a Symbian a scăzut drastic. În mod evident, primul motiv a fost introducerea platformelor iOS și Android. Înainte de introducerea acestora, Symbian aproape că nu avea concurență.
Odată cu lansarea primului iPhone, Apple a introdus primele dispozitive cu touchscreen. Aceștia au introdus tastaturi QWERTY și un sistem de meniuri ce ofereau o experiență mult mai bună, ajungând astfel în scut timp în centrul atenției. Un an mai târziu, lansarea Android a consolidat începutul erei dispozitivelor cu ecran capacitiv.
Spre deosebire de platforma Symbian care s-a bucurat ani de-a rândul de succes, iOS și Android abia erau la început, era evident că acestea nu erau concepute pentru pocket PDA. Ecranul tactil al dispozitivelor cu Android și iOS au făcut ca aceste platforme să fie foarte bune pentru dezvoltarea de aplicații compatibile
Fragmentarea ecosistemului platformei Symbian i-a determinat chiar și pe pasionați să îl înlocuiască cu noi sisteme de operare, cu mult înainte ca o gamă largă de dispozitive cu ecran tactil să ajungă pe piață.
Dezvoltarea de către terți
O foarte mare pare din aplicațiile de pe Symbian erau create de către terți pe care i-a încurajat pentru a oferi utilizatorilor aplicații mai bune și mai ieftine. Eforturile făcute de Symbian pentru a atrage dezvoltatori de software au început în 2005, când acestora li se ofereau certificat pentru OS fără o testare prealabilă a aplicațiilor. Ideea a fost un succes și până în 2007 când a fost lansat iPhone, existau deja aproximativ 10000 de aplicații pentru platforma Symbian.
Cu toate că a avut succes, sistemul s-a confruntat cu multe provocări, în special pe partea de dezvoltare. De exemplu, programarea aplicațiilor pentru sistemul de operare era foarte dificilă. Existau doar limbaje de programare complexe precum Symbian C++ și OPL. Cele 2 erau obstacole majore și faptul că SDK-urile și IDE-urile erau foarte scumpe au înrăutățit lucrurile.
Producătorii de telefoane își creau propriile IDE-uri și SDK-uri și în cele din urmă, fragmentarea ecosistemului a devenit unul dintre motivele pentru care platforma Symbian se dezvolta încet. Din acest motiv dezvoltatorii terți de aplicații nu puteau ajuta cu prea mult la dezvoltarea optimă a sistemului și a aplicațiilor.
În ceea ce privesc sistemele de operare Android și iOS (ce a fost cunoscut până în 2010 ca iPhone OS), infrastructura acestora și designul simplu ofereau ecosisteme mult mai prietenoase, ce permitea companiilor private să creeze aplicații pentru cele două platforme. Cele două ofereau limbaje de programare ce erau ușor de înțeles și administrat. Astfel că programatorii puteau folosi multi-tasking-ul și să se ajute de grafică pentru a răspunde cerințelor clienților.
Fie că eșecul platformei Symbian a fost anticipat sau nu, un lucru este cert, dificultatea în dezvoltare și programare ar fi putut fi îmbunătățite prin cererea Mobile Edition Apps folosind limbajul de programare Java, scriind codul o singură dată și permițând rularea aplicațiilor oriunde. Din diverse motive, Symbian nu a utilizat funcțiile limbajului Java ME pentru dispozitive mobile și nici parametrii pentru telefoane de diferite dimensiuni ale ecranului.
În iunie 2008, Nokia a cumpărat Symbian Ltd. Asta a dus la crearea Fundației Symbian, care la rândul ei a dus la transferul al unei mari părți din codul sursă al platformei sub licențiere open-source – Eclipse Public License (EPL).
Această achiziție le-a oferit celor de la Nokia avantajul în contribuția și distribuirea codului sistemului de operare. Compania a devenit astfel singurul dezvoltator al resurselor folosite de către sistemul de operare și de către interfața s-a grafică. A găzduit librăriile de resurse și ocazional a publicat o parte din ele.
Cu toate astea, unele elemente folosite de către sistemul de operare Symbian ce aparțin terților, nu le-a permis celor de la Nokia să publice întreg codul sursă în timp util. Cu toate astea, întregul cod sursă a fost scris și oferit sub licențiere Symbian Foundation License (SFL), ce era oarecum limitată. Accesul la codul sursă era disponibil doar pentru câteva companii, dar membrii erau bineveniți.
După introducerea open source Qt – un framework comod și gratuit pentru dezvoltare – în 2010, alte framework-uri au fost încorporate în platformă. Printre acestea se numără: Python, Flash Lite, Ruby și Standard C/C++. Abia atunci au fost create unele dintre cele mai bune aplicații pentru Symbian.
Dezvoltarea aplicațiilor pentru platforma Symbian s-a bazat în mare parte pe interfața sa grafică. Qt framework era folosit în are parte pentru programare alături de Symbian SDK. Framewok-ul putea fi utilizat împreună cu Carbide – Symbian integrated development environment (IDE), sau cu Qt Creator. Înainte de introducerea Qt framework, a fost folosit CodeWarrior.
Ce nu a mers bine?
Privind în ansamblu toate aceste schimbări, un lucru e clar, sistemul era construit pentru PDA-urile din anii ’90, iar sistemele de operare Android și iOS erau făcute pentru ”o lume a calculatoarelor”.
Platforma PDA însemna dificultate în adaptarea experienței utilizatorului cu ceea ce ofereau sistemele de operare concurente. Potențialul de dezvoltare a scăzut, iar sistemul de operare a devenit imposibil de administrat.
Codul învechit nu oferea ceea ce API-urile Android și iOS aveau, acestea ajutând la crearea celor mai bune instrumente de dezvoltare. Cele două au ținut Symbian captiv în coconul moștenirii de la Psion.
Stagnarea platformei Symbian a însemnat pierderea poziției de lider pe care a avut-o atâția ani. Schimbările rapide, precum și concurența cu alte sisteme de operare a dus la pierderea dezvoltatorilor de software existenți și imposibilitatea de a atrage alții noi.
Unele dintre schimbările făcute precum înființarea Symbian Foundation și licențierea open source a Symbian, au fost făcute în speranța de a elibera sistemul de operare de lucrurile care l-au tras înapoi, precum moștenirea, taxa de licențiere și problemele cu lanțul de aprovizionare
Totuși nu a funcționat. Pe lângă decizia de licențiere open source, au fost luate decizii pentru a rezolva una dintre cele mai mari probleme ale platformei: fragmentarea. Unificarea interfețelor grafice ale terților și includerea Qt framework în versiunile S60 ajuta la transferul mai ușor al aplicațiilor pe Symbian Series 40 și platformele MeeGo.
În plus, după preluarea integrală de către Nokia, au fost făcute alte eforturi în ecosistem. Unul dintre acestea, a fost crearea unui magazin ce le permiteau terților cu minim 5 aplicații să își facă propriul mini-store în care să le vândă folosind platforma Symbian.
În mod surprinzător, comercianții și dezvoltatorii, unii chiar și din cei care s-au alăturat încă de la începuturi platformei Symbian, au abandonat-o într-un final din o mulțime de motive, unele dintre acestea vizau chiar și producătorii.
Cu toate astea, succesul sistemului de operare Symbian a fost bun cât a durat. O parte din dispozitive sunt încă funcționale și în uz. Resursele sunt încă disponibile pentru descărcare, însă distribuirea și întreținerea au fost oprite. Unul dintre cele mai mari avantaje ce nu va fi uitat este autonomia mare a bateriei dispozitivelor.
