Modul în care este structurat sistemul de fișiere Linux are perfect sens. Folosesc Linux de atâția ani încât nu-mi pot imagina un alt sistem de fișiere să aibă mai mult sens.
În acest tutorial, voi explica pentru noii utilizatori Linux structura sistemului de fișiere ale acestuia.
La rădăcina tuturor lucrurilor
Root (alias „/”) este locul în care se găsesc toate celelalte directoare. Dacă lansați comanda de mai jos, rezultatul va include directoare precum bin, boot, dev, home etc, media, mnt, opt, sbin, srv și var.
ls /Directorul rădăcină este părintele tuturor directoarelor din sistem. Root este similar cu directorul Windows C:\.
Un lucru de reținut este că utilizatorii standard nu au acces complet (inclusiv acces de scriere) la majoritatea directoarelor sub root. De fapt, singurul director la care utilizatorii au drepturi depline este directorul lor principal.
Home
Home este directorul care găzduiește toate directoarele utilizatorilor. De exemplu, ați putea avea /home/madalincristian. Acest director este locul în care trăiesc toate fișierele, folderele și configurațiile unice ale utilizatorului Madalin Cristian.
Dacă aveți mai mulți utilizatori în sistem, home va include toate directoarele utilizatorilor.
Home este cunoscut și ca ~/ și $HOME. Doar pentru că toate directoarele utilizatorilor sunt găzduite aici, nu înseamnă că un utilizator poate accesa folderele și fișierele altui utilizator. Să presupunem că aveți utilizatorul madalin și utilizatorul cristian pe sistem. Utilizatorul madalin nu va avea acces la /home/cristian, iar utilizatorul cristian nu va avea acces la /home/madalin.
bin și sbin
Ambele directoare conțin binare executabile pentru aplicații și comenzi. Marea diferență este că bin conține binare esențiale pentru funcționarea de bază a sistemului (cum ar fi comenzi precum ls, cp, mv, mkdir și altele), iar sbin conține binare de sistem necesare pentru sarcinile de administrare (cum ar fi fdisk).
usr
Directorul usr este locul în care lucrurile pot deveni confuze, deoarece conține, de asemenea, fișiere binare executabile și biblioteci pentru sistem. Totuși, diferența este că în acest director sunt adăugate fișierele binare executabile atunci când instalați o aplicație.
De exemplu, dacă instalați LibreOffice, fișierul executabil pentru Writer va fi /usr/bin/lowriter. În directorul /usr/bin nu sunt incluse numai toate binarele pentru aplicațiile pe care le-ați instalat, ci și toate binarele neesențiale. . Directorul usr conține, de asemenea, instrumente de administrare a sistemului și biblioteci de dezvoltare.
etc
Directorul etc este locul în care veți găsi fișierele de configurare pentru sistem și aplicațiile acestuia. Configurațiile de rețea, informațiile despre contul de utilizator și setările la nivel de sistem se găsesc în acest director.
opt
Directorul opt este utilizat pentru software-ul opțional care este instalat pe sistem. Când instalați software terță parte (cum ar fi Chromium, Termius, Vivaldi și MS Edge), veți găsi directoare pentru acele aplicații.
De exemplu, dacă instalați MS Edge, veți găsi directorul /opt/microsoft, care găzduiește toate bibliotecile și executabilele necesare pentru a rula aplicația respectivă.
boot
Aici sunt găzduite toate fișierele necesare pentru procesul de pornire, care include Kernelul, RAM-ul inițial și fișierele de configurare a bootloaderului.
lib
Directorul lib găzduiește toate bibliotecile esențiale care sunt cerute de aplicațiile din sistemul dumneavoastră.
media
Directorul media este locul unde sunt montate și accesate mediile amovibile (cum ar fi unitățile externe și DVD-urile).
Dacă conectați o stick USB la sistem, conținutul va apărea într-un subdosar din /media.
mnt
Este similar cu media, doar că este folosit pentru montarea altor sisteme de fișiere (cum ar fi sistemele de fișiere din rețea).
proc
Directorul proc găzduiește fișiere care conțin informații despre procese. În acest director, veți găsi o colecție de subdirectoare numerotate, fiecare dintre ele asociat cu un proces care rulează.
root
Așa este, directorul root (numit „/”) conține și un director numit root. Acest director servește ca director principal pentru utilizatorul root. Dar de ce să nu îl plasați în /home/root? Motivul este că utilizatorul root are nevoie de protecție suplimentară de sistem, așa că primește propriul director. Majoritatea distribuțiilor moderne nu sunt livrate cu utilizatorul root activat (ceea ce este bun pentru securitate), așa că acest director nu va fi folosit prea mult.
run
Acest director conține date de rulare, unele jurnale de sistem, ID-uri de proces și fișiere temporare. Cel mai probabil nu veți atinge niciodată acest director (și nici nu ar trebui).
srv
Directorul srv găzduiește date pentru servicii, cum ar fi serverele web și FTP. Acest director este folosit doar dacă aveți astfel de servicii instalate.
Dacă utilizați o distribuție desktop, srv va fi probabil gol. Dacă ar fi să instalați un server FTP, ați putea crea un director în /srv pentru a găzdui directoarele de încărcare și descărcare.
tmp
Fișierele temporare (create și utilizate de aplicații) sunt păstrate în acest director și sunt șterse în mod regulat.
var
Directorul var găzduiește jurnalele de sistem, cutiile poștale, fișierele spool și rădăcina de documente a serverului dumneavoastră web (dacă instalați unul). Dacă ceva nu merge bine cu sistemul, /var/log este unul dintre primele locuri pentru a începe depanarea.
Concluzii
Dintre directoarele de mai sus, singurul cu care veți interacționa cu siguranță este directorul dumneavoastră de utilizatori din /home. Dincolo de asta, vei folosi /etc și /usr destul de mult. Desigur, dacă atașați unități externe, /media va fi important. Șansele ca tu să intri în celelalte directoare sunt mici, dar cel puțin acum știi ce conțin ele.
